Infracțiunile motivate de ură împotriva Martorilor lui Iehova în Europa Occidentală

Când mass-media promovează intoleranța, iar autoritățile, discriminarea, consecința firească este violența.

de Massimo Introvigne*

* Lucrare prezentată la OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa): Atelierul de lucru regional al ODIHR (Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului) privind „Abordarea infracțiunilor motivate de ură împotriva creștinilor și soluționarea nevoilor de securitate ale comunităților creștine”, Roma, 26 mai 2026.

Read the original article in English.

Unii dintre dumneavoastră își amintesc probabil că, în 2011, am ocupat funcția de reprezentant al OSCE pentru combaterea rasismului, xenofobiei, intoleranței și discriminării împotriva creștinilor și a membrilor altor religii. În acel an, la 12 septembrie, am organizat la Roma o conferință intitulată „Incidente și infracțiuni motivate de ură împotriva creștinilor”, în cadrul căreia am prezentat ceea ce avea să fie cunoscut ulterior drept Modelul de la Roma. Am prezentat un proces în trei etape, care începe cu intoleranța, continuă cu discriminarea și se finalizează cu violența. De-a lungul anilor, numeroși cercetători au făcut referire la acest model.

Prima etapă, intoleranța, este o problemă de cultură. Un grup este ridiculizat prin manipulare mediatică și stereotipuri sau este înfățișat drept „sectă”; el devine astfel nociv, malefic ori un obstacol în calea fericirii și a armoniei sociale. A doua etapă este discriminarea, iar ea se face prin măsuri legale și administrative. Dacă un grup este descris constant ca o amenințare pentru societate, măsurile juridice și administrative îndreptate împotriva lui ajung să pară „logice” sau chiar „necesare”. A treia etapă este violența. Dacă discriminarea nu reușește să reducă la tăcere un grup perceput drept periculos, persoane individuale, încurajate de climatul social, sau chiar autoritățile statului pot decide să recurgă la măsuri mai drastice: încarcerări, agresiuni fizice ori alte măsuri extreme.

Acest proces, de la intoleranță la discriminare și de la discriminare la persecuție, poate fi observat în cazul mai multor grupuri. În 2020, Comisia Statelor Unite pentru Libertate Religioasă Internațională a identificat Martorii lui Iehova drept organizația religioasă cea mai persecutată din lume raportat la numărul membrilor săi. Ei reprezintă proverbialii „canari din mina de cărbune”, fiind semnalul de alarmă în ce privește libertatea religioasă ori lipsa acesteia.

În Europa Occidentală, unii ar putea crede că Martorii lui Iehova se confruntă „doar” cu intoleranță. Există însă o mișcare activă antisecte care îi prezintă frecvent drept „sectă” periculoasă. Această mișcare promovează în special relatările „apostaților”, o minoritate de foști membri care devin critici vocali ai grupurilor pe care le-au părăsit. Majoritatea foștilor membri nu devin apostați; ei își continuă viața și nu desfășoară campanii împotriva fostei lor credințe. Însă apostații atrag atenția asupra lor, contactând jurnaliști și politicieni.

Au existat și tentative de discriminare, în special în unele țări scandinave, unde Martorii lui Iehova s-au confruntat cu amenințări privind pierderea statutului de scutire fiscală sau a finanțării de stat de care beneficiază majoritatea celorlalte religii. Aceste măsuri au fost justificate prin pozițiile conservatoare ale Martorilor privind moralitatea și interacțiunea cu foștii membri. În general, instanțele au respins astfel de încercări și au apărat libertatea religioasă a Martorilor.

Cea de-a treia etapă descrisă de Modelul de la Roma, caracterizată prin încarcerări sistematice și acte de violență pe scară largă, nu este ceea ce observăm în Europa Occidentală. Astfel de situații sunt mai degrabă specifice unor state precum Rusia sau Eritreea, iar climatul vest-european nu trebuie asimilat acestora.

Totuși, intoleranța profund înrădăcinată și încercările repetate de discriminare pot duce la violență. Conform datelor colectate cu atenție chiar de Martorii lui Iehova, incidente și infracțiuni motivate de ură au fost înregistrate împotriva lor în mai multe țări din Europa Occidentală. Pentru analiza de față, mă voi concentra asupra anului 2025 și asupra țărilor pentru care există rapoarte detaliate, pe care le voi prezenta în ordine alfabetică.

În Austria au fost documentate cinci incidente în 2025. Cele mai multe au vizat vandalizarea sălilor Regatului, inclusiv prin graffiti jignitoare și deteriorarea ușilor de acces. Două cazuri au fost mai grave. În Preinsfeld, un bărbat a îndreptat asupra a doi Martori ceea ce părea a fi o armă de foc în timpul activității de predicare de la ușă la ușă. Ulterior s-a stabilit că era o pușcă cu aer comprimat, iar agresorul a fost condamnat pentru constrângere în formă agravată. În Deutsch-Kaltenbrunn, lângă locuința unei familii de Martori a fost amplasată o grindă de lemn în formă de cruce, pe care erau înscrise sloganuri de ură, precum: „Moarte și ură Martorilor lui Iehova”.

În Belgia au fost raportate trei incidente, toate legate de activitatea de mărturie publică desfășurată la Bruxelles și Anvers. Într-un caz, un bărbat aflat sub influența alcoolului i-a dat o palmă unui Martor aflat la căruciorul cu literatură. Acesta a declarat că l-a lovit deoarece nu era de acord cu mesajul Martorilor lui Iehova. Poliția l-a arestat și a încadrat fapta drept infracțiune motivată de ură. Într-un alt incident, o persoană fără adăpost a răsturnat în mod violent un cărucior cu literatură, făcând ca un panou să cadă pe piciorul unei femei Martoră a lui Iehova, fapt care i-a provocat dureri și a impus acordarea unui concediu medical.

În Danemarca situația a fost mai amplă, cu 25 de incidente raportate. Acestea au inclus agresiuni fizice asupra celor care predicau de la ușă la ușă sau la cărucioarele cu literatură. Unii au fost împinși, amenințați sau aproape împinși pe scări. Unele incidente au fost chiar amenințări. De asemenea, au fost raportate acte de vandalism împotriva sălilor Regatului, inclusiv distrugerea repetată a cutiilor poștale și imprimarea de graffiti insultătoare.

În Finlanda au fost înregistrate 24 de incidente. Pe lângă amenințări și o agresiune fizică în Helsinki, s-au înregistrat acte repetate de vandalism împotriva sălilor Regatului și a autoturismelor credincioșilor. Consiliul Național al Poliției din Finlanda a considerat situația suficient de gravă pentru a notifica Biroul Național de Investigații și secțiile de poliție locale, solicitând monitorizarea atentă „a acestor incidente motivate de ură”.

În Franța au fost documentate 101 cazuri în 2025, cel mai mare număr de incidente din Europa Occidentală. Printre acestea se numără amenințări repetate cu moartea prin apeluri telefonice la săli ale Regatului și chiar la sediul central, vandalizarea lăcașurilor de cult prin graffiti sau efracție, precum și numeroase agresiuni și amenințări în timpul activităților de mărturie publică. La Savigny-sur-Orge, un bărbat a atacat doi Martori care desfășurau activități de evanghelizare, apucându-l pe unul de guler și afirmând că l-ar putea „ucide cu un cutter”. Cazul s-a soldat cu o condamnare penală, fiind recunoscut și motivul religios al agresiunii. La Saint-Jean-Trolimon, o Martoră a lui Iehova în vârstă de 73 de ani și-a pierdut cunoștința după ce a fost trântită în timp ce predica, necesitând ulterior spitalizare. La Cergy Pontoise, un vehicul a fost incendiat într-o parcare privată aparținând unei săli a Regatului. Este dificil de ignorat legătura dintre numărul ridicat al incidentelor și campaniile mediatice, precum și rapoartele agenției guvernamentale franceze MIVILUDES privind „derapajele sectare”, care îi prezintă constant pe Martorii lui Iehova drept „sectă”.

În Germania au fost raportate 33 de incidente. Multe dintre acestea au implicat amenințări cu arme reale sau cu modele realiste de arme letale în timpul activităților de mărturie publică. La Düsseldorf, un bărbat a atacat o Martoră în vârstă de 75 de ani într-un mod atât de violent încât aceasta a suferit o contuzie cerebrală de gradul I. La Minden, un locuitor a amenințat două Martore cu un cuțit de bucătărie lung de 30 de centimetri, ținând-o pe una dintre ele într-o poziție care sugera intenția de a o înjunghia. Au existat și numeroase acte de vandalism la sălile Regatului, inclusiv desene cu svastici și simboluri satanice. În Bad Reichenhall, dispozitive explozive improvizate au fost plasate în fața unei săli a Regatului, iar un polițist a fost rănit în timpul verificării acestora.

În Grecia au fost raportate trei acte de vandalizare a sălilor Regatului, inclusiv aruncarea cu pietre și spargerea geamurilor.

În Islanda a fost înregistrat un incident grav: pătrunderea prin efracție într-un birou de traducere al Martorilor lui Iehova. Autorul a sustras echipamente informatice și a provocat pagube semnificative. Poliția a stabilit că actul a fost motivat de prejudecăți religioase.

În Italia au fost raportate patru incidente. Printre acestea s-au numărat acte de vandalism, inclusiv aruncarea de sticle și deșeuri pe proprietatea unei săli a Regatului din Sardinia, unde incidente similare se mai petrecuseră cu doi ani înainte. De asemenea, pe peretele unei săli a Regatului a apărut graffiti-ul „666”, iar la Roma o petardă explozivă a fost aruncată în apropierea unei săli înainte de începerea unei întruniri, ceea ce a determinat suspendarea temporară a întrunirilor fizice și mutarea acestora online.

În Letonia au fost raportate șase incidente, toate în Riga și toate îndreptate împotriva cărucioarelor cu literatură religioasă.

În Țările de Jos au fost raportate patru incidente, inclusiv un caz grav în Zaandam. O Martoră a fost prinsă cu forța pe o scară interioară de bloc, ținută cu un cuțit la gât și agresată fizic. Au mai fost raportate amenințări cu explozibili și agresiuni fizice într-o sală a Regatului din Rotterdam.

În Norvegia au fost înregistrate 11 incidente. Printre acestea s-au numărat amenințări cu un topor la o sală a Regatului din Arendal și mai multe cazuri în care cei ce predicau de la ușă la ușă au fost urmăriți sau amenințați cu arme. De asemenea, au existat acte repetate de vandalism la sălile Regatului.

În Spania au fost raportate zece incidente, unele incluzând amenințări explicite cu moartea. La Tui, un locuitor a amenințat doi Martori că va scoate un cuțit și că le va tăia gâtul. Apoi i-a urmărit cu un cuțit mare, strigând: „Vă tai gâtul vouă și oricărui alt Martor care apare pe această stradă”. În Santander și în alte orașe, Martorii au fost insultați, fiind numiți „criminali” care „ar trebui să fie morți, executați”. Au fost raportate și agresiuni fizice, telefoane distruse și deteriorarea materialelor expuse. Graffiti-urile de pe sălile Regatului au inclus expresii precum „secta pederasta” („sectă pedofilă”).

În Suedia au fost raportate 19 incidente. Printre acestea se numără mesaje vocale care conțineau amenințări de tipul: „Îi vom împușca pe Martorii lui Iehova”. În urma unuia dintre aceste apeluri a fost pronunțată o condamnare pentru amenințare. Au fost raportate și agresiuni fizice și amenințări în timpul activităților de predicare, inclusiv un caz în care autorul a urmărit Martorii cu un foarfece de grădină. Unele săli ale Regatului au fost vandalizate de repetate ori și s-au primit mesaje cu caracter sexual ofensator. Într-un caz, hărțuirea prin cărți poștale a dus la urmărirea penală a autorului.

În Elveția au fost înregistrate două incidente grave. La Kirchberg, un bărbat a stropit fațada unei săli a Regatului cu substanțe inflamabile și a încercat aparent să îi dea foc. Acesta a fost condamnat pentru incendiere. La Richterswil, trei Martori implicați în activități de mărturie publică au fost amenințați de un bărbat care a spus că le „va tăia capetele” și le va incendia mașinile. Una dintre victime urmează tratament psihologic după incident.

În Regatul Unit au fost documentate 16 incidente. Acestea au inclus agresiuni fizice în timpul activităților de mărturie publică, Martorii fiind loviți cu piciorul, împinși sau atacați cu un breloc metalic. De asemenea, au existat amenințări cu amplasarea de bombe în sălile Regatului și cu „uciderea tuturor bătrânilor de congregație”. La Minehead, pe o ușă de garaj au fost inscripționate mesaje precum „JW KILL” și „KKK”, dar și svastici. Într-un incident separat, în aceeași localitate, prin cutia poștală a unei săli a Regatului a fost introdusă o pungă cu excremente de câine și un bilet pe care scria: „Data viitoare când văd standuri de cărți, vă ucid”. Din motive de siguranță, unele congregații locale și-au modificat activitățile publice și au mutat anumite întruniri în mediul online.

Această trecere în revistă nu demonstrează existența unei persecuții sistematice. Cu toate acestea, ea evidențiază un tipar clar de incidente motivate de ură, amenințări, agresiuni, acte de vandalism și tentative de incendiere îndreptate împotriva unei minorități religioase din Europa Occidentală, de regulă în timp ce membrii acesteia desfășoară activități religioase pașnice. Aceste incidente nu sunt situații izolate. Ele au loc în comunități în care Martorii lui Iehova sunt frecvent etichetați drept „sectă”, iar convingerile și practicile lor sunt ridiculizate. În unele cazuri, mass-media și activiștii îi prezintă ca pe o amenințare la adresa copiilor, democrației sau sănătății publice. Instanțele au tolerat uneori afirmații dure și chiar dezumanizante la adresa lor, în numele libertății de exprimare.

Libertatea de exprimare este, fără îndoială, esențială într-o societate democratică. Totuși, Modelul de la Roma ne amintește că normalizarea intoleranței nu este lipsită de consecințe. Ea poate conduce la discriminare și, în anumite cazuri, la violență. Când un grup este prezentat constant drept periculos sau inferior din punct de vedere uman, devine mai ușor pentru anumite persoane să considere justificată lovirea unei femei în vârstă pe stradă, amenințarea cu moartea sau încercarea de a incendia un lăcaș de cult.

Martorii lui Iehova, în calitatea lor de „termometru” al libertății religioase, transmit un semnal despre climatul existent în Europa Occidentală. Nu este încă vorba despre o criză, dar există motive de îngrijorare. Dacă luăm în serios Modelul de la Roma, nu ar trebui să așteptăm ca discriminarea sau persecuția să devină realități înrădăcinate. Trebuie să combatem intoleranța acum, pe plan cultural și juridic, dar și practic, pentru a împiedica alunecarea pe această pantă ce duce la violență.

---