Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că Italia a încălcat principiile fundamentale ale egalității și libertății religioase.
de Massimo Introvigne
Read the original article in English.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre ce redefinește relația dintre statul italian și religiile minoritare. La 11 iunie 2026, Curtea a hotărât în unanimitate că Italia a discriminat persoana juridică ce îi reprezintă pe Martorii lui Iehova din Italia, menținând-o în afara sistemului de acorduri cunoscute sub denumirea de intese. Aceste acorduri reprezintă calea de acces la principalul mecanism de finanțare a cultelor religioase din țară, numit otto per mille, care le permite contribuabililor să direcționeze 0,8% din impozitul pe venit către un organism religios la alegere.
Curtea a descris acest mecanism ca fiind „conceput în mod clar pentru buna funcționare a comunităților religioase beneficiare și contribuind la exercitarea efectivă a libertății religioase”. Timp de peste 40 de ani, reclamanta a făcut demersuri pentru încheierea unui astfel de acord. Textul a fost semnat de trei prim-miniștri, însă Parlamentul nu l-a ratificat niciodată. La fiecare încheiere a legislaturii, procedura se bloca, iar comunitatea era nevoită să reia demersurile de la capăt.
Istoria acestui caz reprezintă o lungă succesiune de întreruperi de natură politică. Negocierile au început în 1977. Un prim text a fost semnat în 2000, dar Parlamentul a fost dizolvat. Un nou text a fost semnat în 2007, dar Parlamentul a fost din nou dizolvat. Un al treilea text a fost semnat în 2014. În 2015, Consiliul de Miniștri a redeschis procedura pentru a pune în discuție convingerile comunității privind transfuziile de sânge. Reclamanta a răspuns că însăși formularea unei asemenea cerințe echivalează cu o evaluare a legitimității convingerilor sale religioase. Procedura s-a blocat, fără ca statul să fi transmis un răspuns oficial. Între timp, alte treisprezece culte religioase au obținut acorduri în perioada 1984-2021. Curtea a remarcat că nu are cunoștință de existența vreunui alt cult religios înregistrat potrivit legii care să nu fi reușit să încheie un acord după o procedură atât de îndelungată.
Hotărârea analizează argumentele invocate de statul italian pentru a justifica această excluziune. Guvernul s-a prevalat de îngrijorarea sa privind transfuziile de sânge, donarea de sânge, serviciul militar și participarea la vot. Curtea a analizat fiecare aspect în parte și a constatat lipsa oricăror dovezi privind o amenințare reală la adresa ordinii publice sau a sănătății publice. Instanța a observat că legislația italiană garantează deja dreptul adulților cu capacitate deplină de exercițiu de a refuza intervențiile medicale, iar instanțele judecătorești pot interveni în vederea protejării minorilor. De asemenea, a menționat că serviciul militar obligatoriu este suspendat din 2005, iar abținerea de la exercitarea dreptului de vot este pe deplin legală. Curtea a subliniat că Guvernul nu a prezentat elemente de probă din care să rezulte că convingerile reclamantei ar fi generat vreo problemă concretă. Totodată, a reținut că puterea executivă recunoscuse deja compatibilitatea acestor convingeri cu ordinea juridică italiană în momentul în care trei prim-miniștri au semnat textele acordului.
Argumentația se fundamentează și pe jurisprudența anterioară, respectiv cauzele Martorii lui Iehova din Moscova împotriva Rusiei (2010) și Taganrog împotriva Rusiei (2022), în care CEDO a examinat obiecții similare și a ajuns la concluzii similare.
Hotărârea reafirmă un principiu fundamental care ghidează de decenii jurisprudența de la Strasbourg: statul are obligația de a rămâne neutru și imparțial în relațiile cu religiile. Curtea a amintit că dreptul la libertatea religioasă exclude orice marjă de apreciere a statului cu privire la legitimitatea credințelor religioase sau a modalităților de exprimare a acestora. Redeschiderea negocierilor de către autoritățile italiene în 2015 cu scopul de a analiza conținutul convingerilor reclamantei a fost considerată de Curte contrară îndatoririi de neutralitate a statului.
De asemenea, hotărârea vizează deficiențele structurale ale sistemului italian. Procedura de încheiere a unei intesa nu este reglementată prin lege. Nu există criterii obiective, termene procedurale, obligația de motivare a deciziilor și nici posibilitatea exercitării unui control judiciar. Curtea a concluzionat că un astfel de cadru normativ comportă, prin însăși natura sa, un risc inerent de comportament arbitrar.
Această constatare produce efecte dincolo de cadrul național italian. Orice stat care instituie un sistem de facilități sau privilegii în favoarea cultelor religioase are obligația de a garanta că accesul la acestea se desfășoară în baza unor norme clare, transparente și nediscriminatorii. Curtea a adus un element novator în jurisprudența sa, statuând că o finanțare acordată de stat unui cult religios constituie un bun protejat, chiar și în ipoteza în care reclamanta nu a încasat niciodată sumele respective. Hotărârea precizează că interesul patrimonial al reclamantei față de mecanismul opt la mie a fost suficient de important și recunoscut pentru a îmbrăca natura juridică a unui bun, extinzând astfel domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Curtea a mai reținut că reclamanta se afla într-o situație comparabilă cu cele 13 culte care au obținut acorduri. Singurele cerințe formale constau în compatibilitatea cu ordinea de drept și deținerea personalității juridice, ambele fiind îndeplinite de reclamantă. Imposibilitatea prelungită de a finaliza acordul a fost lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă. În consecință, Curtea a constatat încălcarea articolului 14, coroborat cu articolul 9 și cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Hotărârea nu impune Italiei obligația de a încheia un acord, Curtea clarificând că o astfel de dispoziție ar depăși competența sa jurisdicțională. Statul italian urmează să stabilească modalitatea de executare: poate încheia acordul, poate reforma sistemul opt la mie astfel încât accesul să nu mai fie condiționat de încheierea unei intesa sau poate adopta criterii legislative clare privind procedura. Comitetul de Miniștri va monitoriza executarea hotărârii, fiind probabilă necesitatea unor demersuri judiciare interne suplimentare pentru obținerea efectivă a beneficiilor financiare.
Doi judecători au formulat o opinie concurentă. Deși au achiesat la soluția adoptată, aceștia și-au exprimat rezerva față de examinarea de către instanță a fondului convingerilor reclamantei, avertizând că astfel de evaluări pot ridica vulnerabilități. Observația lor evidențiază o tensiune inevitabilă atunci când un stat invocă justificări ex post pentru un proces politic lipsit de un dosar judiciar constitutiv. Cu toate acestea, Curtea a fixat un standard probatoriu ridicat, ceea ce va impune guvernelor o sarcină de probațiune deosebit de exigentă în cauzele viitoare.
În concluzie, această hotărâre confirmă că religiile minoritare nu pot fi excluse din sistemele de facilități create de stat în lipsa unor criterii legale și previzibile. Ea reconfirmă interdicția ca guvernele să evalueze legitimitatea credințelor religioase, extinde protecția dreptului de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la alocările financiare de stat neîncasate și pune în lumină vulnerabilitățile structurale ale sistemelor bazate pe o putere politică discreționară și în absența unor garanții procedurale. Mai presus de toate, hotărârea pune capăt unui ciclu de 40 de ani în care una dintre cele mai numeroase comunități religioase din Italia a fost ținută în afara unui cadru accesibil multor altor culte.
Massimo Introvigne (born June 14, 1955 in Rome) is an Italian sociologist of religions. He is the founder and managing director of the Center for Studies on New Religions (CESNUR), an international network of scholars who study new religious movements. Introvigne is the author of some 70 books and more than 100 articles in the field of sociology of religion. He was the main author of the Enciclopedia delle religioni in Italia (Encyclopedia of Religions in Italy). He is a member of the editorial board for the Interdisciplinary Journal of Research on Religion and of the executive board of University of Pennsylvania Press’ Nova Religio. From January 5 to December 31, 2011, he has served as the “Representative on combating racism, xenophobia and discrimination, with a special focus on discrimination against Christians and members of other religions” of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). From 2012 to 2015 he served as chairperson of the Observatory of Religious Liberty, instituted by the Italian Ministry of Foreign Affairs in order to monitor problems of religious liberty on a worldwide scale.
