În istorica hotărâre din 7 iunie, judecătorii au denunțat conceptul de extremism al Rusiei drept instrument de încălcare a libertății religioase
de Massimo Introvigne
Read the original article in English.
La 7 iunie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre istorică în cauza „Taganrog LRO și alții împotriva Rusiei” prin care a declarat ilegală lichidarea de către Rusia a Martorilor lui Iehova și reprimarea din Rusia a acestei organizații religioase. Hotărârea privește douăzeci de cauze ale Martorilor lui Iehova din Rusia, care au fost consolidate. „Taganrog LRO” se referă la filiala locală a Martorilor lui Iehova din Taganrog, regiunea Rostov, a cărei lichidare a fost dispusă în 2009.
În 2017, Centrul Administrativ Național al Martorilor lui Iehova din Rusia a fost, de asemenea, „lichidat” în urma unei hotărâri a Curții Supreme, așa cum s-a întâmplat anterior cu unele filiale locale. Martorii [lui Iehova] au fost arestați și urmăriți penal, publicațiile le-au fost interzise, iar accesul la jw.org, site-ul lor internațional, a fost blocat în Rusia.
Într-o hotărâre detaliată, CEDO a remarcat că toate aceste măsuri fac parte dintr-o „politică de intoleranță a autorităților ruse față de practicile religioase ale Martorilor lui Iehova, menită să-i determine pe Martorii lui Iehova să-și abandoneze credința și să-i împiedice pe alții să li se alăture”. Curtea și-a reafirmat principiul de lungă durată că „respectul pentru diversitatea religioasă reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai importante provocări din prezent; motiv pentru care autoritățile trebuie să perceapă diversitatea religioasă nu ca pe o amenințare, ci ca pe un motiv de progres”.
În Rusia, autoritățile au făcut exact contrariul. „Utilizarea unei formulări excesiv de largi a legislației privind extremismul pentru a desființa comunitățile Martorilor lui Iehova din Rusia, întreruperea întrunirilor religioase, confiscarea publicațiilor religioase, percheziționarea locuințelor și a lăcașurilor de cult, supravegherea de către serviciile de securitate și alte forme de amestec în practicile lor religioase întăresc această concluzie”, a spus Curtea.
Hotărârea are aproape două sute de pagini și examinează mai multe subiecte. Cu toate acestea, factorul central îl constituie noțiunea de „extremism”. Legea rusă interzice, pe motiv de „extremism religios”, diverse organizații și publicații care nu susțin violența, ci doar își prezintă convingerile și practicile drept „superioare” altora. În practică, instanțele ruse interpretează „extremismul religios” drept pretenția că o cale religioasă este superioară celei propuse de Biserica Ortodoxă Rusă. Într-adevăr, decizia notează rolul important pe care preoții și „experții” Bisericii Ortodoxe Ruse l-au jucat în procesul care a dus la „lichidarea” Martorilor lui Iehova din Rusia.
Curtea, confirmându-și jurisprudența anterioară, a remarcat probleme procedurale în identificarea „extremismului” în Rusia. În primul rând, „instanțele [rusești] au susținut pur și simplu concluziile elaborate de experți selectați de procurori și poliție, fără să facă nicio încercare de a realiza o analiză juridică proprie”. În al doilea rând, „legea rusă nu le permite părților afectate să participe la procedurile efectuate în temeiul Legii privind suprimarea extremismului, ceea ce înseamnă că argumentele lor nu puteau fi ascultate”.
În ce privește fondul problemei, CEDO a observat că „interzicerea publicațiilor Martorilor lui Iehova, deși acestea nu conțineau declarații care să susțină violența, ura sau intimidarea, a fost posibilă doar pentru că definiția «extremismului» din legislația rusă era prea largă și putea fi aplicată formelor de exprimare pașnice”. Curtea a declarat că „încercările pașnice și non-violente de a-i convinge pe alții de virtuțile propriei religii și de lipsurile altora și de a-i îndemna să abandoneze «religiile false» și să se alăture «celei adevărate» sunt «o formă legitimă a libertății religioase și de exprimare»”.
„Chiar acceptând că textele [folosite pentru a dovedi că ar fi «extremiști»] promovau ideea că religia Martorilor lui Iehova este superioară altora sau că este mai bine să fii Martor al lui Iehova decât membru al altei confesiuni creștine, este semnificativ faptul că textele nu îi insultau, nu îi ridiculizau și nu îi calomniau pe cei care nu sunt Martori; nici nu au conținut termeni abuzivi la adresa lor sau cu referire la chestiuni considerate sacre de către aceștia.”
Curtea a fost de acord „cu Comisia de la Veneția în ce privește faptul că nu este nimic extremist în a critica, «chiar și în mod aspru și nerezonabil, sistemele de credințe, opiniile și instituțiile, atât timp cât acest lucru nu echivalează cu susținerea urii împotriva unui individ sau a unor grupuri». Străduința pașnică de a-i convinge pe alții de superioritatea propriei religii și îndemnarea lor să abandoneze «religiile false» și să se alăture «celei adevărate» este o formă legitimă de exercitare a dreptului la libertatea religioasă și la libertatea de exprimare, care se bucură de protecție în temeiul articolelor 9 și 10 ale Convenției [europene a drepturilor omului]”.
Desigur, promovarea propriei religii prin violență sau incitare la violență nu este permisă. Cu toate acestea, CEDO „nu a reușit să identifice dovezi ale utilizării unor metode necorespunzătoare pentru a-i convinge pe alții să prefere religia Martorilor lui Iehova. În niciuna dintre publicațiile interzise nu au fost găsite apeluri sau incitări la violență ori declarații insultătoare, calomnioase sau discriminatorii împotriva membrilor altor credințe”.
În concluzie, „interferența cu drepturile fundamentale ale reclamanților a fost posibilă datorită definiției mult prea largi a «extremismului» din legislația rusă”. De fapt, „definiția extrem de largă a «activităților extremiste» din secțiunea 1 a Legii privind suprimarea extremismului, care nu necesită niciun element de violență sau ură, deschide posibilitatea ca indivizii și organizațiile să fie urmăriți penal pentru forme pașnice de exprimare sau de închinare”. Definiția rusă a „extremismului” „nu numai că ar putea duce, și chiar a dus, la urmăriri penale arbitrare, dar a și împiedicat persoanele sau organizațiile să poată anticipa că comportamentul lor, oricât de pașnic și lipsit de ură sau de animozitate, ar putea fi clasificat «extremist» și cenzurat prin măsuri restrictive”.
CEDO a concluzionat că „definițiile «extremismului» și «activităților extremiste» din secțiunea 1 a Legii privind suprimarea extremismului, așa cum au fost formulate și aplicate în practică de autoritățile ruse, nu îndeplinesc cerința legalității”.
În timp ce aceste constatări și hotărârea că toate măsurile împotriva Martorilor lui Iehova ar trebui anulate și că proprietățile trebuie să le fie returnate au fost adoptate de CEDO cu șase voturi la unu (doar un judecător rus nu a fost de acord), concluzia suplimentară că Rusia trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a întrerupe procedurile penale în curs împotriva Martorilor lui Iehova și pentru a-i elibera pe cei aflați în închisoare a fost adoptată cu patru voturi la trei. Acest lucru arată reticența unor judecători de a aplica articolul 46 din Convenția europeană a drepturilor omului pentru a interveni în procedurile penale aflate pe rol. Însă, până la urmă, chiar și această concluzie a fost adoptată.
Rusia a fost, de asemenea, obligată să le plătească reclamanților suma totală de 59.617.458 EUR (63.684.978 USD) pentru daune materiale (în principal, bunuri confiscate) și suma de 3.447.250 EUR (3.682.445 USD) pentru daune morale.
Unii ar putea obiecta că hotărârea are doar o aplicare simbolică, deoarece Rusia nu mai este membră a Consiliului Europei și a anunțat, chiar înainte, că nu se consideră obligată să respecte hotărârile CEDO. Cu toate acestea, faptele examinate de CEDO s-au întâmplat când Rusia era încă parte din Consiliul Europei, astfel că, din punct de vedere legal, Rusia are încă obligația de a respecta hotărârea. Deși este puțin probabil să facă acest lucru, putem spera că într-o zi Rusia își va relua locul la masa comună a țărilor europene și că va respecta hotărârile CEDO.
Între timp, alte state membre ale Consiliului Europei vor beneficia de această hotărâre. Din cuprinsul ei, acestea pot vedea clar că Martorii lui Iehova au fost definiți drept „confesiune creștină” pașnică și legitimă, care nu reprezintă nicio amenințare pentru comunitate. Curtea a afirmat că activitatea lor de evanghelizare este pe deplin legitimă, iar comportamentul și practicile religioase ale credincioșilor sunt rezultatul unor decizii independente și libere. CEDO a confirmat, de asemenea, că alegerile Martorilor în domeniul medical sunt legitime și trebuie respectate. Totodată, a subliniat că, deși credințele religioase pot cauza unele fricțiuni [n.t., între membrii familiei], înstrăinarea care rezultă nu poate fi interpretată în sensul că religia a cauzat destrămarea familiei.
Statelor li s-a reamintit, de asemenea, că trebuie să respecte libertatea religioasă a Martorilor lui Iehova, chiar dacă nu sunt de acord cu unele dintre credințele și practicile acestora.