Tribunalul Administrativ din Paris a concluzionat că este „incorect din punct de vedere factual” să pretinzi că Martorii lui Iehova nu raportează autorităților laice cazurile de abuz sexual asupra copiilor sau că îi descurajează pe copii să urmeze instruire
de Massimo Introvigne
Read the original article in English.
MIVILUDES, controversata „Mission interministérielle de vigilance et de lutte contre les dérives sectaires” („dérives sectaires”: de ținut cont că termenul francez secte și derivatele sale ar trebui traduse în engleză prin termenul „cult”, nu „sect”), a pierdut un proces împotriva Martorilor lui Iehova la 14 iunie, la Secția a 6-a a Tribunalului Administrativ din Paris. Martorii lui Iehova au atacat două declarații scurte și altele două mai lungi incluse în raportul MIVILUDES 2018-2020 și în raportul din 24 februarie 2021, intitulat „Lutte contre les dérives sectaires”. Tribunalul a constatat că cele două declarații mai lungi sunt defăimătoare și că cele două afirmații mai scurte sunt nedefăimătoare. În cazul în care MIVILUDES ar încerca să imite federația privată antisecte FECRIS și să pretindă că a avut succes într-un caz pe care l-a pierdut, regula de aur pentru a stabili cine a câștigat un proces de defăimare este să constați ce a ordonat tribunalul cu privire la bani, respectiv de la cine la cine să fie transferați. În cauza de la Paris, guvernul francez este cel căruia i s-a cerut să plătească o sumă de bani Martorilor lui Iehova, nu invers.
MIVILUDES a publicat patru declarații pe care Martorii lui Iehova le-au considerat inacceptabile. Declarațiile mai scurte se refereau la transfuziile de sânge și la așa-numita ostracizare, teme adesea întâlnite în literatura „antisecte”, care îi atacă pe Martorii lui Iehova. Potrivit cele dintâi declarații, „dificultățile întâlnite în mărturii provin din refuzul principial al transfuziei de sânge…”. Cea de-a doua, susținea că „au fost raportate și alte dificultăți, legate de izolarea «brutală» a adepților (…) și de reala ostracizare implementată în cazul celor ce decid să părăsească comunitatea Martorilor lui Iehova”. În aceste cazuri, MIVILUDES a fost salvată de utilizarea ghilimelelor. Instanța a concluzionat că MIVILUDES, „în special prin utilizarea ghilimelelor”, nu și-a exprimat propria poziție și că declarațiile „s-au limitat la raportarea conținutului mărturiilor primite”, într-un mod „succint” și fără a le detalia în mod special.
Pe de altă parte, raportul MIVILUDES 2018-2020 a detaliat pe marginea abuzului sexual asupra copiilor și a instruirii copiilor. Cu privire la primul subiect, MIVILUDES a scris: „În ce privește recurgerea la corpul de bătrâni în cazul unei dispute în cadrul comunității, dificultatea constă în recomandarea făcută membrilor de a nu-și aduce cauzele în instanțe [laice], chiar și în cazul unor probleme grave legate de infracțiuni. Această recomandare și tratarea pe plan intern a unei plângeri contravin legilor Republicii și pot duce la privarea anumitor victime vulnerabile, în special a copiilor, de tratare în mod adecvat a plângerilor lor și la repetarea unor incidente similare”. Despre subiectul instruirii, MIVILUDES a scris: „În ce privește instruirea copiilor (…) învățătura primită este discreditată (…) și sunt descurajați să urmeze studii de lungă durată”. Atitudinea Martorilor lui Iehova a fost prezentată drept „contravenind legilor Republicii și fiind susceptibilă de a avea consecințe negative asupra educației copiilor”.
Tribunalul a remarcat că, în general, „MIVILUDES trebuie să respecte obligațiile de echilibru, imparțialitate și neutralitate care îi revin oricărei autorități administrative și, în special, trebuie să se abțină de la publicarea în raportul său anual a informațiilor eronate, înșelătoare sau defăimătoare”. Instanța a reținut că MIVILUDES nu și-a îndeplinit această obligație și că cele două declarații au fost de fapt eronate, înșelătoare și defăimătoare.
Decizia notează că, pentru a susține că Martorii lui Iehova nu raportează către autoritățile laice cazurile de abuz sexual asupra copiilor, MIVILUDES s-a bazat pe „trei mărturii în acest sens, susținând că ele sunt coroborate, pe de o parte, de un raport al unei comisii de anchetă a Senatului australian [în realitate, Comisia Regală Australiană] publicat în 2019, de două hotărâri pronunțate de o instanță de fond și de o curte de apel din statul California în 2012 și 2015, precum și de un articol de presă care relatează despre un astfel de caz și, pe de altă parte, de conținutul ediției din 2020 a cărții «Păstoriți turma lui Dumnezeu», prezentat ca ghid pastoral pentru bătrâni. Cu toate acestea, activitatea desfășurată sub egida Senatului australian [mai precis, de Comisia Regală Australiană], care este limitată la teritoriul statului respectiv, și deciziile jurisdicționale pronunțate de instanțele americane cu câțiva ani înainte de perioada acoperită de raportul în litigiu nu constituie elemente care să permită evaluarea riscului sectar în Franța. În plus, Martorii lui Iehova au prezentat o serie de declarații ale membrilor, certificate pe onoare, din care rezultă că au transmis rapoarte [de abuz] autorităților franceze, precum și un comunicat al organizației lor, adresat membrilor și datat 18 ianuarie 2008, care a fost transmis ministrului justiției, acesta confirmând primirea la 11 februarie în același an. În primul rând, comunicatul a reiterat obligația de raportare specifică legii franceze și, în al doilea rând, a subliniat că procedura disciplinară ecleziastică internă nu înlocuiește nicio procedură inițiată de autorități.”
În plus, instanța a remarcat că, „deși asociația reclamantă susține, fără ca această susținere să fi fost contestată, că ediția din 2019 a ghidului «Păstoriți turma lui Dumnezeu», produsă de ministru [cel responsabil de MIVILUDES] este un document generic publicat la nivel mondial, ea a furnizat și un extras din anexa specifică Franței, datată tot 2019, care le reamintește bătrânilor în mod explicit obligația de a raporta orice abuz asupra minorilor și le cere să contacteze imediat departamentul juridic al organizației «pentru a primi sfaturi în vederea asigurării respectării legislației franceze privind raportarea abuzului asupra copiilor», subliniind că această îndrumare despre obligațiile legale naționale a fost prezentă în ghidul pastoral încă din ediția din 2010 a acestuia. În cele din urmă, «existența unei proceduri disciplinare interne în rândul Martorilor lui Iehova, chiar dacă definiția sa din ghidul pastoral împrumută din vocabularul justiției penale, nu ne permite, având în vedere elementele menționate anterior, să considerăm că organizația ar împiedica raportarea către autoritățile franceze”.
În lumina celor de mai sus, „trei mărturii” și un articol de presă nu sunt suficiente pentru a susține acuzațiile MIVILUDES, motiv pentru care „trebuie considerat că [MIVILUDES] a comis o eroare de fapt”, a spus instanța.
În ce privește educația copiilor, judecătorii au observat că „ministrul nu a prezentat nicio mărturie recentă și că se limitează la a cita extrase din revista teologică a Martorilor lui Iehova, „Turnul de veghere”, din 1975, 2005 și 2015, la două mărturii date în fața comisiei de anchetă a Adunării Naționale privind influența mișcărilor sectare și consecințele practicilor lor asupra sănătății fizice și mentale a minorilor, al cărei raport a fost publicat pe 12 decembrie 2006, precum și la rezultatele unui studiu realizat în Statele Unite între 2007 și 2014”. Cu toate acestea, niciunul dintre citatele de mai sus nu se referă la perioada 2018-2020 din Franța și nu susține afirmația „factual incorectă” a MIVILUDES că Martorii lui Iehova din Franța descurajează instruirea.
MIVILUDES a fost obligată de instanță să elimine declarațiile incorecte în termen de 15 zile. Deși acest lucru este satisfăcător, rămâne problema prezenței în cadrul guvernului francez a unei agenții care răspândește informații false și defăimează minoritățile religioase pe cheltuiala contribuabililor francezi.
Massimo Introvigne (born June 14, 1955 in Rome) is an Italian sociologist of religions. He is the founder and managing director of the Center for Studies on New Religions (CESNUR), an international network of scholars who study new religious movements. Introvigne is the author of some 70 books and more than 100 articles in the field of sociology of religion. He was the main author of the Enciclopedia delle religioni in Italia (Encyclopedia of Religions in Italy). He is a member of the editorial board for the Interdisciplinary Journal of Research on Religion and of the executive board of University of California Press’ Nova Religio. From January 5 to December 31, 2011, he has served as the “Representative on combating racism, xenophobia and discrimination, with a special focus on discrimination against Christians and members of other religions” of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). From 2012 to 2015 he served as chairperson of the Observatory of Religious Liberty, instituted by the Italian Ministry of Foreign Affairs in order to monitor problems of religious liberty on a worldwide scale.
