Decizia greșită de a refuza subvențiile de stat și înregistrarea organizației din cauza politicii sale față de foștii membri excluși a fost anulată în apel.
de Massimo Introvigne
Read the original article in English.
„Martorii lui Iehova au fost pe deplin exonerați prin faptul că deciziile de a refuza subvențiile și înregistrarea sunt anulate.” Aceasta este concluzia (p. 34) Curții de Apel din Borgarting, care la 14 martie 2025 a anulat decizia Tribunalului Districtual din Oslo din 24 martie 2024. Am explicat pe „Bitter Winter” de ce decizia respectivă a fost greșită, periculoasă pentru libertatea religioasă și incompatibilă cu obligațiile internaționale ale Norvegiei asumate în cadrul convențiilor ONU și europene. Curtea de Apel a ajuns la aceleași concluzii.
Potrivit Curții de Apel, problema a început în 2021, când „Ministerul Copiilor și Familiei a primit o scrisoare de la Rolf Johan Furuli, un fost membru al Martorilor lui Iehova”. (p. 3) Plângerea a vizat practica Martorilor lui Iehova de a-și sfătui membrii să nu se asocieze cu foști membri (cu excepția rudelor care locuiesc împreună) care au fost înlăturați din cauză că au făcut păcate grave și nu s-au căit ori s-au dezasociat public de organizație. S-a afirmat că Martorii lui Iehova încalcă astfel dreptul membrilor lor de a-și schimba convingerile religioase, deoarece teama i-ar constrânge să rămână în organizație pe membrii care ar dori să plece. Furuli a mai afirmat că aceeași practică li se aplică „copiilor” (adică, minorilor), despre care se pretinde că sunt botezați înainte „să fie suficient de maturi mental pentru a înțelege pe deplin ceea ce fac”. (p. 3)
Acest lucru a făcut ca, în cele din urmă, guvernul și Administratorul de Stat pentru Oslo și Viken să adopte decizii prin care le-au refuzat Martorilor lui Iehova subvențiile de stat de care aceștia beneficiaseră fără restricții timp de 30 de ani, pe baza Secțiunii 16 din Constituția norvegiană. („Toate comunitățile religioase și filozofice trebuie sprijinite în mod egal.”) Înregistrarea ca organizație religioasă a Martorilor lui Iehova din Norvegia în temeiul Legii nr. 31 din 24 aprilie 2020 a fost, de asemenea, retrasă.
Aceste decizii administrative au fost confirmate de Tribunalul Districtual din Oslo pe 24 martie 2024. Martorii lui Iehova au făcut apel. Centrul pentru Probleme de Drept și Libertate Religioasă de la Universitatea Jagiellonian din Cracovia, Clinica pentru Libertate Religioasă de la Facultatea de Drept Harvard și Comitetul Helsinki Norvegian au trimis scrisori de susținere a poziției Martorilor lui Iehova, care au fost acceptate ca „făcând parte din considerentele deciziei în acest caz” (p. 5).
Curtea de Apel a examinat mai întâi practica pe care a preferat să o numească „distanțare socială” față de foștii membri care au fost înlăturați ori s-au dezasociat public de Martorii lui Iehova. Instanța a afirmat că s-a bazat în mare parte pe literatura publicată de Martorii lui Iehova și că mărturiile pe care le-a ascultat au convins-o că ceea ce se întâmplă în practică „este în esență în concordanță cu ceea ce este descris în materialele scrise ale Martorilor lui Iehova”.
Instanța a reținut că nu există niciun dezacord între părți cu privire la faptul că Martorii lui Iehova predau „distanțarea socială” pe baza propriei interpretări a Bibliei, în special a pasajelor din 1 Corinteni 5:13 („Înlăturați-l pe omul acela rău din mijlocul vostru!”) și 5:11 („Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncați”). Această „înlăturare” nu se aplică membrilor care pur și simplu devin inactivi, fără a anunța public că au părăsit religia Martorilor lui Iehova.
În plus, după cum a rezumat Curtea de Apel din literatura Martorilor lui Iehova, „legăturile de familie” nu sunt rupte de fapt prin retragere sau înlăturare. Acest aspect se regăsește în două excepții de la regula generală de evitare a contactului. În primul rând, membrii botezați vor putea în continuare să aibă contact normal de zi cu zi cu membrii retrași sau înlăturați care locuiesc în aceeași gospodărie cu ei, chiar dacă activitățile spirituale vor înceta. În al doilea rând, membrii botezați vor putea avea contact cu membrii de familie înlăturați sau retrași cu care nu locuiesc împreună în ceea ce se menționează ca fiind… «chestiuni familiale necesare»”. De exemplu: „Dacă părinții înlăturați se îmbolnăvesc sau nu mai pot avea grijă de ei înșiși financiar sau fizic, copiii care sunt Martori ai lui Iehova vor avea datoria biblică și morală de a-i ajuta. De asemenea, dacă un copil înlăturat [care locuiește separat] nu este bine din punct de vedere fizic sau emoțional, părinții care sunt Martori ai lui Iehova vor avea grijă de el”. (p. 17)
Membrii care nu respectă măsura înlăturării ar putea fi supuși disciplinării religioase, dar „numai dacă există «contact spiritual persistent sau o critică deschisă persistentă a deciziei de înlăturare»”. (p. 18)
În ceea ce privește minorii, „majoritatea oamenilor care cresc în familii în care părinții sunt Martori ai lui Iehova sunt botezați în jurul vârstei de 15-18 ani”. (p. 14) O singură persoană a mărturisit că s-a botezat la 11 ani, dar asta s-a întâmplat cu zeci de ani în urmă. Există și copii ai Martorilor lui Iehova care decid în mod liber să nu se alăture organizației. „Pe baza dovezilor”, a remarcat Curtea de Apel, „o astfel de alegere nu va împiedica contactul normal cu familia lor și cu alți membri ai Martorilor lui Iehova”. (p. 14-5)
Curtea de Apel a mai remarcat că, înainte de a fi botezați, minorii pot participa la lucrarea de predicare ca „vestitori nebotezați”, dacă bătrânii decid că sunt suficient de maturi. „Nu este neobișnuit să devii vestitor nebotezat la vârsta de 11-15 ani”. (p. 14) Vestitorii nebotezați pot fi, de asemenea, înlăturați, dacă nu se căiesc de păcate grave. Consecințele sunt mai puțin grave decât în cazul membrilor botezați. Vestitorii nebotezați înlăturați sunt împiedicați să predice sau să vorbească la întrunirile congregației. În ce privește asocierea cu ei, este recomandată „precauția”, dar potrivit mai multor martori (deși alții nu au fost de acord), în practică această sugestie „are puține consecințe”. (p. 19)
Curtea de Apel a examinat separat cele două motive menționate de stat pentru retragerea subvențiilor și refuzul înregistrării: în primul rând, faptul că consecințele înlăturării încalcă dreptul de a părăsi liber o organizație religioasă; și în al doilea rând, faptul că judecarea minorilor care au comis păcate grave și supunerea lor la distanțare socială încalcă drepturile copiilor.
Curtea de Apel a afirmat că Martorii lui Iehova respectă Secțiunea 2 din Legea comunităților religioase norvegiene, deoarece părăsirea organizației se poate face prin trimiterea unei simple cereri scrise. De asemenea, a reținut că, în timpul lucrărilor Comitetului Stålsett care a pregătit legea, includerea „ostracizării sociale” a foștilor membri a fost în mod explicit „nerecomandată” printre criteriile care justifică refuzul subvențiilor de stat. (p. 21) Dar în cazul Martorilor lui Iehova nu există nici măcar un „ostracism social complet”, au remarcat judecătorii instanței de apel. Rudele care locuiesc împreună nu sunt supuse „distanțării sociale”, iar contactele pentru „chestiuni de familie necesare” sunt păstrate. În plus, „cei care s-au retras vor putea avea contact normal și cu membrii familiei care nu sunt botezați ca Martori ai lui Iehova (inclusiv, frații de corp care au ales să nu fie botezați) și cu alte contacte din afara Martorilor lui Iehova”. (p. 23) Curtea de Apel a concluzionat că „nu se pune problema «ostracizării sociale complete și/sau a consecințelor financiare grave» în caz de retragere, situație pe care Comitetul Stålsett a avut-o în vedere la redactarea reglementării care ar putea constitui un motiv pentru refuzul subvențiilor. După cum am menționat, Comitetul a concluzionat [în cele din urmă] că nu este adecvat să reglementeze acest lucru prin lege”. (p. 23)
Evident, părăsirea Martorilor lui Iehova include consecințe neplăcute, dar acest lucru este valabil pentru multe organizații religioase și „consecințele nu implică suficiente presiuni nejustificate pentru a încălca dreptul membrului la retragere liberă, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din CEDO [Convenția europeană a drepturilor omului] sau al altor obligații privind drepturile omului sau al Constituției norvegiene”. (p. 22) Curtea de Apel subliniază, printre altele, că consecințele sociale ale retragerii, ce pot fi, fără îndoială, foarte dificile pentru mulți, sunt stabilite în regulile Martorilor lui Iehova și sunt ceva cu care membrii sunt familiarizați, atât cei care se retrag, cât și ceilalți membri. Prin urmare, nu se implementează o «sancțiune» nouă și necunoscută”. (p. 22)
În cazul minorilor care sunt fie vestitori botezați, fie nebotezați, statul a susținut că supunerea lor la proceduri în fața unui comitet de bătrâni și înlăturarea lor, cu consecințele „distanțării sociale”, poate constitui „violență psihologică” și „control social negativ”, în conformitate cu articolul 19 din Convenția cu privire la drepturile copilului și Secțiunea 30 din Legea norvegiană cu privire la copii, justificând astfel refuzul subvențiilor și înregistrarea. Curtea de Apel avertizează că concluziile sale sunt „supuse îndoielii”, un punct asupra căruia au insistat oponenții Martorilor lui Iehova. Citind decizia, este totuși clar că „îndoielile” derivă în mare parte din faptul că idei precum „controlul social negativ nu au un conținut clar definit în legislația norvegiană”. (p. 30)
În ceea ce privește „violența psihologică”, o recunoaștere a jurisprudenței internaționale și norvegiene arată că aceasta trebuie să implice în mod normal „un model de acte sau comportamente abuzive care se repetă sau persistă în timp”. (p. 26) Întâlnirea cu un comitet de bătrâni poate fi percepută ca fiind „neplăcută și umilitoare” de către minori (p. 26), deși părinții lor îi vor însoți, „ceea ce va face de obicei conversația mai puțin stresantă, cel puțin într-o oarecare măsură”, iar regulile Martorilor lui Iehova cer „ca discuția cu bătrânii să fie cât mai blândă și mai puțin detaliată posibil”. (p. 27) În plus, la fel ca adulții, minorii devin „familiarizați cu … consecințele încălcării normelor”, înainte de a fi botezați. (p. 27) În orice caz, instanța a concluzionat că întâlnirea cu bătrânii „va avea loc în mod normal pe o perioadă relativ scurtă de timp, înainte de o posibilă înlăturare. Prin urmare, nu se poate spune că această întâlnire constituie un «model de acte sau comportamente ofensatoare care se repetă sau persistă în timp» … nu are caracter de «abuz» psihologic”. (p. 27)
Nici „distanțarea socială” a minorilor nu este un caz de violență psihologică. „Din regulile Martorilor lui Iehova rezultă că legăturile de familie nu sunt rupte prin înlăturare. Pentru copiii care locuiesc acasă, așa cum fac marea majoritate a minorilor, acest lucru înseamnă că activitățile de zi cu zi ale familiei continuă. Necesitățile emoționale și fizice ale minorului vor continua să fie satisfăcute de părinți, iar copilul va putea socializa cu ceilalți membri ai familiei din cămin … Dacă un copil minor nu locuiește acasă, părinții vor avea datoria de a avea grijă de un copil înlăturat care nu se simte bine fizic sau emoțional … Faptul că unii părinți pot acționa mai strict decât impun regulile Martorilor lui Iehova față de un copil care este înlăturat sau dezasociat, de exemplu excluzându-l din interacțiunile sociale de acasă sau cerându-i copilului să se mute, nu este ceva ce, în calitate de comunitate religioasă, Martorii lui Iehova încurajează; dimpotrivă”. (p. 28)
În ceea ce privește evazivul „control social negativ”, întrucât conceptul este lipsit de precizie, este foarte greu să aduci suficiente dovezi ca să demonstrezi că acesta există într-o organizație religioasă. În acest caz, orice evaluare a unei posibile încălcări a drepturilor copilului ar trebui să fie „echilibrată cu libertatea religioasă sau de opinie a copiilor și a părinților”. (p. 32) Secțiunile 2 și 3 din Legea comunităților religioase norvegiene consideră minorii care au împlinit vârsta de 15 ani ca fiind suficient de maturi pentru a se alătura unei comunități religioase și recunosc că pot exista unii sub vârsta de 15 ani care sunt capabili să-și „formeze propriile opinii” și au dreptul de a participa la activități religioase. (p. 32) Prin urmare, minorii au dreptul de a fi botezați ca Martori ai lui Iehova. De asemenea, ei au dreptul de a nu fi botezați, chiar dacă părinții lor sunt Martori ai lui Iehova și, de fapt, „acest lucru nu este în întregime neobișnuit” (p. 32) și nu duce la aplicarea unor politici de înlăturare împotriva lor.
Evident, „controlul social este prezent în toate familiile și organizațiile, inclusiv în comunitățile religioase”. (p. 31) Cu toate acestea, „nu există nicio dovadă că minorii botezați care cresc în familii de Martori ai lui Iehova au probleme psihologice mai mari decât alții din populație”. (p. 32) Prin urmare, „Curtea de Apel a concluzionat că practica distanțării sociale față de membrii minori botezați nu «încalcă drepturile copiilor», deoarece nu s-a dovedit că această practică expune copiii la violență psihologică și/sau control social negativ îndreptat împotriva copiilor”. (p. 34)
În ceea ce privește minorii care sunt vestitori nebotezați, ar fi suficient să le aplicăm aceleași argumente pentru a exclude orice încălcare a drepturilor copilului. Cu toate acestea, judecătorii instanței de apel au reținut următoarele: „Deși, pe de o parte, mulți vestitori nebotezați minori vor fi adesea mai tineri decât minorii botezați și, prin urmare, mai vulnerabili, pe de altă parte, un vestitor nebotezat nu va fi înlăturat și, prin urmare, nu va fi evitat de alți Martori ai lui Iehova în același mod ca Martorii lui Iehova botezați minori care sunt înlăturați”. (p. 34)
Întrucât Martorii lui Iehova au avut câștig de cauză în toate punctele din apelul lor, li s-au acordat cheltuieli de judecată în valoare de 8,5 milioane NOK (796 000 de dolari americani). După cum a comentat principalul ziar creștin norvegian „Dagen” pe 14 martie, aceasta a fost o „hotărâre devastatoare”, în care argumentele folosite de guvern împotriva Martorilor lui Iehova au fost „demontate”.
Hotărârea (pe care statul o poate contesta la Curtea Supremă) este în concordanță cu deciziile pronunțate în mai multe țări democratice, precum și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la politica Martorilor lui Iehova de înlăturare. Aceasta poate constitui un precedent important pentru alte țări care se gândesc în mod neînțelept să acționeze împotriva Martorilor lui Iehova din cauza politicii lor de înlăturare, care este în mod clar protejată de prevederile internaționale privind libertatea religioasă sau de opinie.
Massimo Introvigne (born June 14, 1955 in Rome) is an Italian sociologist of religions. He is the founder and managing director of the Center for Studies on New Religions (CESNUR), an international network of scholars who study new religious movements. Introvigne is the author of some 70 books and more than 100 articles in the field of sociology of religion. He was the main author of the Enciclopedia delle religioni in Italia (Encyclopedia of Religions in Italy). He is a member of the editorial board for the Interdisciplinary Journal of Research on Religion and of the executive board of University of California Press’ Nova Religio. From January 5 to December 31, 2011, he has served as the “Representative on combating racism, xenophobia and discrimination, with a special focus on discrimination against Christians and members of other religions” of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). From 2012 to 2015 he served as chairperson of the Observatory of Religious Liberty, instituted by the Italian Ministry of Foreign Affairs in order to monitor problems of religious liberty on a worldwide scale.
