Tribunalul Administrativ din Paris a constatat că 11 pasaje din raportul anual 2021 întocmit de agenția antisecte din cadrul guvernului francez sunt defăimătoare.
de Massimo Introvigne
Read the original paper in English.
MIVILUDES (Mission interministérielle de vigilance et de lutte contre les dérives sectaires), o agenție antisectă din cadrul guvernului francez, a pierdut încă un proces împotriva Martorilor lui Iehova din Franța (Fédération Chrétienne des Témoins de Jéhovah de France; FCTJF). La fel cum s-a întâmplat la 14 iulie 2024, Tribunalul Administrativ din Paris a decis că mai multe pasaje referitoare la Martorii lui Iehova, din raportul MIVILUDES, sunt defăimătoare.
La 11 iulie 2025, Tribunalul Administrativ din Paris a examinat 19 pasaje din raportul anual al MIVILUDES pe 2021 pe care Martorii lui Iehova le-au considerat defăimătoare, însă pe care MIVILUDES a refuzat să le înlăture din document. Instanța a constatat că anumite părți din 11 dintre cele 19 pasaje examinate au caracter defăimător și a dispus ca acestea să fie eliminate de Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de pârât și de autoritatea ierarhică a MIVILUDES.
Deși instanța a decis că cererea este inadmisibilă în privința a opt pasaje, acest fapt constituie o slabă consolare pentru MIVILUDES, întrucât instanța nu a susținut veridicitatea conținutului acestora, ci a recunoscut că și ele pot fi „inexacte”. Instanța a motivat că, în calitate de tribunal administrativ, competența ei este limitată la examinarea legalității declarațiilor care produc „efecte notabile” sau care „pot influența în mod semnificativ comportamentul”. A explicat că nu are competența de a analiza declarațiile MIVILUDES care se limitează la citarea anumitor surse sau presupuse fapte, fără ca MIVILUDES să adopte o poziție clară față de acestea. Referitor la cele opt pasaje, curtea a reținut că MIVILUDES a prezentat pur și simplu părerile unor terțe părți, fără să le prezinte drept opinii proprii, sau că a descris doar unele doctrine și practici (cum ar fi, așa-numita evitare a unei persoane), fără să emită judecăți de valoare despre acestea.
Întrucât aceasta a fost o cauză de defăimare, indiciul clar cu privire la cine a fost partea câștigătoare este următorul: instanța a dispus ca Ministerul să le plătească Martorilor lui Iehova o sumă de bani, nu invers.
Cele 11 pasaje pentru care s-a constatat din nou că MIVILUDES se face vinovată de defăimare sunt elemente-cheie ale campaniilor desfășurate de oponenții Martorilor lui Iehova. Aceste pasaje pot fi grupate în cinci categorii.
Conform judecătorilor, prima categorie de pasaje care trebuie înlăturate deoarece sunt defăimătoare constă în părțile din raport „în care MIVILUDES susține, pe de o parte, că Martorii lui Iehova au instituit «jurisdicții ecleziastice» care înlocuiesc instanțele obișnuite, în special în materie penală; pe de altă parte, susține că membrii mișcării religioase sunt descurajați să apeleze la aceste instanțe [laice]; în plus, susține că liderii lor nu respectă prevederile codului penal privind raportarea către organele judiciare a anumitor infracțiuni, în special ale celor comise împotriva minorilor”.
Instanța a respins obiecțiile Ministerului, potrivit căruia susținerile respective sunt confirmate de un raport controversat al Australian Royal Commission into Institutional Responses to Child Sexual Abuse și de trei declarații ale unor foști Martori ai lui Iehova, apostați. Instanța a declarat că un raport din Australia „nu este, în sine, suficient pentru a stabili că Martorii lui Iehova din Franța resping sistemul judiciar”. „Cele trei mărturii prezentate în apărare [de către Minister] nu sunt suficiente pentru a infirma probele” prezentate de FCTJF (mărturii sub jurământ și înscrisuri), care demonstrează că Martorii respectă legile din Franța privind raportarea abuzului asupra copiilor și că procedura lor ecleziastică internă privind disciplinarea nu împiedică sesizarea autorităților franceze.
A doua categorie de pasaje considerate defăimătoare de instanță cuprinde declarațiile „prin care MIVILUDES susține că …, în cazul unei transfuzii de sânge, consimțământul Martorilor lui Iehova este viciat de presiunea exercitată de restul comunității asupra pacientului pentru a-l determina să refuze transfuzia”. Pentru a dovedi că acest lucru este adevărat, Ministerul a prezentat „o mărturie din 2019 din partea unei persoane care susținea că mătușa ei, membră a mișcării, care declarase că refuză transfuzia de sânge în cazul hemoragiei în timpul tratamentului împotriva cancerului, primea vizite regulate din partea unor Martori ai lui Iehova și era posibil să se mute într-o locuință care le aparținea acestora. De asemenea, a mai prezentat un email din 2019 trimis de un funcționar al spitalului care raporta «activismul» Comitetului de legătură cu spitalele al Martorilor lui Iehova, fără să ofere alte detalii”. Potrivit judecătorilor, „aceste mărturii nu sunt suficiente pentru a demonstra, nici în cauza menționată, nici în general, că a fost viciat consimțământul pacientului prin presiunea exercitată asupra lui”. În continuare, judecătorii au remarcat că, „din contră, FCTJF a depus 12 declarații din partea unor medici din sectorul privat și public în care aceștia au prezentat tratamentul acordat Martorilor lui Iehova și au menționat că nu au constatat o astfel de presiune sau orice altă încălcare a libertății de alegere a pacientului, care ar fi putut să îl determine să refuze tratamentul aflat în opoziție cu convingerile lor religioase”.
A treia categorie de pasaje considerate defăimătoare de instanță se referă la declarația MIVILUDES conform căreia „conducătorii mișcării Martorii lui Iehova … le cer femeilor din comunitate să întrețină relații sexuale cu soții lor sub amenințarea sancțiunilor, [și astfel] se comit acte de instigare la viol”. Judecătorii au remarcat că MIVILUDES „se bazează exclusiv pe afirmațiile făcute în timpul unui interviu din 26 noiembrie 2021 de două persoane care s-au identificat drept foști membri ai mișcării”. Cu toate acestea, MIVILUDES „nu se poate baza, în niciun caz, pe o singură mărturie, în special din partea unor persoane care nu au specificat că au asistat direct la astfel de acte”, pentru a generaliza și a-i acuza pe Martorii lui Iehova că obișnuiesc să-și sfătuiască soțiile să se supună „violului” din partea soților lor.
A patra categorie de pasaje include „susținerile MIVILUDES că Martorii lui Iehova trăiesc cu teama că vor avea parte de suferință veșnică dacă nu reușesc să-și îndeplinească obligațiile de prozelitism”. Și aceste susțineri sunt considerate defăimătoare. Instanța arată că ele se bazează pe acuzațiile unui singur fost membru apostat, care s-a dezasociat în 2004; acuzațiile au fost făcute în fața comisiei parlamentare franceze de investigare a sectelor din 2006 și într-o carte pe care a publicat-o în 2007. Pe de altă parte, instanța reține că „Martorii lui Iehova au depus conținutul rubricii «Întrebări frecvente despre Martorii lui Iehova» de pe site-ul lor, care afirmă contrariul: «Cred Martorii lui Iehova că vor fi salvați pentru că predică din casă-n casă? Nu. Noi predicăm cu regularitate din casă-n casă, dar nu credem că merităm să fim salvați pentru că facem această lucrare»”.
A cincea categorie de pasaje care trebuie înlăturate constă în declarațiile referitoare la copiii Martorilor lui Iehova, incluse de MIVILUDES în rapoartele sale, prin care pretinde că, „din cauza educației religioase, sunt supuși la anxietate și stres și, pe de altă parte, că sănătatea lor, siguranța sau condițiile de educație și dezvoltare sunt susceptibile de a fi compromise mai ales de mediul în care cresc”. Pentru a dovedi declarațiile MIVILUDES, Ministerul a prezentat „trei mărturii, dintre care două sunt din 2018, iar una nu este datată, care dau de înțeles că deseori copiii în cauză absentează din școlile publice sau că trebuie să renunțe la activitățile extracurriculare pentru a se implica în activitățile mișcării. De asemenea, a prezentat o mărturie din 2017 în care se declara că un copil, deși avea rezultate academice bune, nu avea contacte cu alți elevi la școală și refuza să participe la cursurile de filosofie, împreună cu o mărturie nedatată ce declara că părinții unui copil au respins anumite învățături școlare în baza convingerilor lor, amenințând că vor opta pentru școlarizarea la domiciliu”. Însă instanța a afirmat că „aceste câteva elemente, care nu sunt recente și nu se referă la perioada raportată, nu sunt suficiente pentru a susține afirmația generală că apartenența unui părinte la Martorii lui Iehova pune în pericol sănătatea, siguranța sau dezvoltarea copiilor săi, mai ales în absența unor constatări în acest sens din partea unui medic sau în contextul unei proceduri judiciare”. Prin urmare, afirmațiile au fost declarate defăimătoare.
Deosebit de important la această decizie este faptul că instanța a respins așa numitele „probe” furnizate de Minister, ce constau în întregime din declarațiile unor foști membri apostați. Și alte țări ar trebui să examineze cu atenție acest aspect al hotărârii judecătorești de la Paris. Mărturiile apostaților nu ar trebui admise drept probe, fără să fie verificate, ci trebuie comparate cu declarațiile celor care încă sunt membri ai organizației religioase și cu documentele sale oficiale. În acest fel, se vor clarifica multe neînțelegeri și se va evita multă suferință inutilă.
Massimo Introvigne (born June 14, 1955 in Rome) is an Italian sociologist of religions. He is the founder and managing director of the Center for Studies on New Religions (CESNUR), an international network of scholars who study new religious movements. Introvigne is the author of some 70 books and more than 100 articles in the field of sociology of religion. He was the main author of the Enciclopedia delle religioni in Italia (Encyclopedia of Religions in Italy). He is a member of the editorial board for the Interdisciplinary Journal of Research on Religion and of the executive board of University of California Press’ Nova Religio. From January 5 to December 31, 2011, he has served as the “Representative on combating racism, xenophobia and discrimination, with a special focus on discrimination against Christians and members of other religions” of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). From 2012 to 2015 he served as chairperson of the Observatory of Religious Liberty, instituted by the Italian Ministry of Foreign Affairs in order to monitor problems of religious liberty on a worldwide scale.
