Tribunalul din Florența a stabilit principiul fundamental potrivit căruia calificarea unei mișcări religioase drept „sectă” („setta”, în limba italiană) constituie un act de defăimare.
Read the original article in English.
La 16 iunie 2025, printr-o hotărâre ale cărei motive au fost publicate recent, Tribunalul din Florența a obligat AIVS (Associazione Italiana Vittime delle Sette), o importantă asociație antisectă, precum și pe cei doi lideri ai acesteia, la plata sumei de 35.247 de euro către filiala Soka Gakkai din Italia, cu titlu de despăgubiri pentru defăimare.
În anul 2020, o cauză anterioară în care a fost implicată Soka Gakkai fusese soluționată printr-o scrisoare de scuze. Totuși, acești antisectanți sunt, prin definiție, incorigibili. În 2021, AIVS și liderii ei au reluat atacurile la adresa Soka Gakkai prin intermediul rețelelor sociale și prin interviurile acordate unor cotidiene din Italia.
Filiala Soka Gakkai din Italia a obținut „Intesa” (Acord) din partea guvernului Italiei în anul 2015. În Italia, Intesa este denumirea dată concordatelor cu organizațiile religioase, altele decât Biserica Romano-Catolică (care are un „Concordato”). Aceste acorduri oferă organizațiilor religioase anumite beneficii, cum ar fi posibilitatea contribuabililor de a direcționa un procent din impozitele lor către acestea.
AIVS a pretins că Soka Gakkai a obținut „Intesa” prin mituirea prim-ministrului de la acea vreme, Matteo Renzi. Instanța a apreciat că această afirmație este defăimătoare și a constatat că nu există nicio dovadă privind săvârșirea infracțiunii de mită. În plus, procedura de obținere a „Intesa” fusese inițiată înainte ca Renzi să devină prim-ministru. Parlamentarul care a introdus proiectul de lege pentru ratificarea Intesa făcea parte din opoziția față de premierul Renzi. Legea a fost votată în unanimitate de Parlament, inclusiv de grupurile și partidele care se opuneau vehement guvernului condus de Renzi.
În urma obținerii „Intesa”, Soka Gakkai a început să primească de la guvern procentul său din impozite pe baza opțiunilor indicate de contribuabili în declarațiile lor fiscale. AIVS a susținut că Soka Gakkai nu ar fi raportat modul în care au fost cheltuiți acești bani. Instanța a calificat acest lucru ca fiind o minciună grosolană. Soka Gakkai raportează în mod regulat modul în care sunt cheltuiți banii proveniți din „Intesa”. Rapoartele sale sunt considerate exemplare în comparație cu cele ale altor religii.
În al treilea rând, AIVS a numit în mod repetat Soka Gakkai drept „setta”; în limba italiană acest termen are conotație peiorativă, având același sens cu termenul „cult” din limba engleză. Într-o parte esențială a hotărârii, care poate influența cauze referitoare la alte minorități religioase, instanța a reținut că „termenul «setta» (sectă) are incontestabil o conotație negativă și este ofensator în sine”. Această concluzie este în acord cu jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în anul 2022, în cauza „Tonchev v. Bulgaria” a stabilit că termenul echivalent din limba bulgară „sekti” este în mod inerent jignitor.
Instanța a apreciat că afirmațiile și criticile aduse de AIVS au un caracter deosebit de vulgar. AIVS a postat inclusiv un videoclip pe platforma YouTube în care făcea apel la arderea principalului obiect de cult al Soka Gakkai, „Gohonzon”, susținând că acesta „aduce ghinion”.
În apărare, AIVS a susținut că nu a inventat acuzațiile defăimătoare la adresa Soka Gakkai, ci le-a preluat din surse externe, provenite de la alte organizații antisectă din străinătate. Pe baza acestei susțineri, AIVS a reușit să evite aplicarea măsurilor provizorii solicitate de Soka Gakkai în 2022 în vederea încetării campaniei de defăimare până la soluționarea cauzei pe fond. Instanța „dezaprobă ferm” această soluție privind măsurile provizorii, reafirmând principiul conform căruia reproducerea unor acuzații defăimătoare formulate de alte surse constituie, în sine, un act de defăimare. Faptul că victima nu a intentat proces împotriva sursei inițiale a acuzațiilor defăimătoare nu conferă nimănui dreptul de a le repeta.
Suma semnificativă pe care AIVS a fost obligată să o plătească ar putea determina organizațiile antisectă să manifeste mai multă prudență în viitor. Cu toate acestea, lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
Massimo Introvigne (born June 14, 1955 in Rome) is an Italian sociologist of religions. He is the founder and managing director of the Center for Studies on New Religions (CESNUR), an international network of scholars who study new religious movements. Introvigne is the author of some 70 books and more than 100 articles in the field of sociology of religion. He was the main author of the Enciclopedia delle religioni in Italia (Encyclopedia of Religions in Italy). He is a member of the editorial board for the Interdisciplinary Journal of Research on Religion and of the executive board of University of California Press’ Nova Religio. From January 5 to December 31, 2011, he has served as the “Representative on combating racism, xenophobia and discrimination, with a special focus on discrimination against Christians and members of other religions” of the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE). From 2012 to 2015 he served as chairperson of the Observatory of Religious Liberty, instituted by the Italian Ministry of Foreign Affairs in order to monitor problems of religious liberty on a worldwide scale.
