Hotărârea pronunțată de Tribunalul din Florența, care a stabilit că o organizație antisectă este vinovată de defăimarea Soka Gakkai, are importanță istorică.
de Stefania Palmisano
O versiune a acestui articol a fost publicată în limba italiană în cotidianul „Corriere della Sera” la 3 august 2025.
Read the original article in English.
Investigațiile jurnalistice privind așa-numitele „secte”, precum și intervențiile instituțiilor responsabile cu supravegherea lor, adesea nu contribuie la înțelegerea și abordarea acestor realități sociale. Dimpotrivă, astfel de acțiuni pot agrava situația. Ele tind să exagereze problema, să instige la panică în legătură cu o „Italie ocultă”, să alarmeze populația și să răspândească concepții despre „presupuse abateri”.
Din această cauză, o mișcare religioasă poate fi etichetată drept „ipotetic deviantă” fără dovezi concrete. Sunt etichetate astfel, în primul rând, persoanele care, cu pasiune și dăruire, s-au implicat în mișcare, fie de mult timp, fie recent. Această mentalitate este alimentată de teamă și de suspiciune, adesea fără un temei real, acuzațiile de presupuse devianțe fiind bazate pe raționamente pline de supoziții „a priori” față de presupusa apostazie, infidelitate și ilegalitate.
Însă lucrurile nu au mai stat așa în vara aceasta în Italia. La 16 iulie, instanța civilă din Florența a pronunțat o hotărâre istorică împotriva Associazione Italiana Vittime delle Sette (AIVS), pe care a găsit-o vinovată de defăimare și instigare împotriva organizației budiste Soka Gakkai. În baza hotărârii judecătorești, AIVS trebuie să plătească organizației Soka Gakkai suma de 35.247 de euro cu titlu de daune morale. Instanța a admis un principiu fundamental potrivit căruia etichetarea unei mișcări religioase drept „sectă” constituie un act de defăimare.
Soka Gakkai a fost recunoscută oficial ca religie de statul italian, care i-a acordat „Intesa” în 2015, ratificată în 2016. Această recunoaștere implică mai multe drepturi și privilegii, cum ar fi: finanțare publică echivalentă cu 0,8% din impozitul pe venit, dreptul de a numi slujitori religioși, precum și posibilitatea de a organiza activități educaționale și culturale.
Hotărârea judecătorească de la Florența confirmă legitimitatea religioasă deplină a Soka Gakkai și, în același timp, reprezintă o lovitură semnificativă împotriva participanților la cruciadele antisecte, care, de-a lungul istoriei, și-au asumat autoritatea de a stabili ce anume constituie o religie, un substanțial exercițiu de putere.
Această hotărâre judecătorească mult așteptată este în acord cu o decizie exegetică adoptată de sociologie în anii 1970, prin care s-a renunțat la utilizarea termenului „sectă”, acesta fiind înlocuit cu expresia „mișcare religioasă nouă”, cu scopul de a eradica retorica antisectă care susține că aceste grupări le spală creierul noilor membri și îi izolează social, interzicându-le orice formă de implicare civică. Potrivit dovezilor, această descriere este fie falsă, fie cel puțin extrem de exagerată.
De exemplu, la Torino, un oraș cunoscut pentru gestionarea eficientă a diversității religioase, Soka Gakkai s-a implicat activ în dialogul interconfesional și în promovarea drepturilor omului încă de la începutul anilor 2000. În acord cu campaniile naționale, a organizat diverse expoziții, precum „Senzatomica” (2018), susținând dezarmarea nucleară, sau „Cambio io, cambia il mondo” (2024), menită să conștientizeze cetățenii și școlile cu privire la urgența climatică.
Hotărârea pronunțată de Tribunalul din Florența reprezintă un pas esențial în apărarea libertății religioase în Italia, unde diversitatea religioasă în creștere generează tensiuni și conflicte care riscă să afecteze valorile democratice.
Stefania Palmisano is an Associate Professor in the Sociology of Religion at the University of Turin, Italy, where she teaches the sociology of religion and the sociology of organization. She was a Visiting Research Fellow in the Department of Politics, Philosophy and Religion at Lancaster University and a Visiting Research Fellow, the Department of Religion, Philosophy and Cultural Heritage at Wolverhampton University. She is a member of the editorial board of “Social Compass,” “Alternative Spirituality and Religion Review,” “Journal for the Study of Spirituality,” “Frontiers in Sociology.” and “Fieldwork in Religion.” In addition, she is the coordinator of the research center CRAFT (Contemporary Religion and Faiths in Transition) based in the Department of Culture, Politics and Society at Turin University. She is the author of “Exploring New Monastic Communities: The Re-invention of Tradition” (Ashgate, 2015), co-editor with Isabelle Jonveaux of “Monasticism in Modern Times” (Routledge, 2016), and co-editor with Nicola Pannofino of three books: “Invention of Tradition and Syncretism in Contemporary Religions: Sacred Creativity” (Palgrave Macmillan, 2017); “Contemporary Spiritualities: Enchanted Worlds of Nature, Wellbeing and Mystery in Italy” (Routledge, 2020); and “Damanhur: An Esoteric Community Open to the World” (Palgrave Macmillan, 2023).
