Formele organizate de opoziție față de „secte” în unele țări sunt diverse. Totuși, apar teme și caracteristici comune.
Rosita Šorytė*
* O lucrare prezentată la conferința „Discriminarea și incriminarea din motive religioase și spirituale în Argentina. Provocări juridice într-un context democratic divers”, Palatul Legislativ, Buenos Aires, 19 iulie 2024.
Articolul 1 din 2.
Read the original article in English.
Opoziția față de grupurile stigmatizate drept „secte” se manifestă în diverse țări, precum Argentina, Franța, Rusia, Japonia și China. Lucrarea examinează întrebarea dacă această „mișcare antisecte” este internațională și organizată ca atare sau dacă este guvernată doar de logica națională.
În prima parte, voi prezenta șase exemple naționale, respectiv Statele Unite, Rusia, China, Franța, Japonia și Argentina, care arată că există diferențe evidente. În a doua parte, voi argumenta că aceste diferențe sunt compatibile cu existența unei cooperări și coordonări internaționale.
Table of Contents
Statele Unite
Mișcarea antisecte s-a născut în Statele Unite la sfârșitul anilor 1960 și 1970. Aceștia au fost anii în care, din diferite motive, mulți din generațiile tinere s-au răzvrătit împotriva valorilor dominante. Unii și-au exprimat rebeliunea îmbrățișând noi religii foarte diferite de creștinismul sau iudaismul părinților lor, atât asiatice, cum ar fi Biserica Unificării sau mișcarea Hare Krishna, cât și indigene din Statele Unite, cum ar fi Biserica Scientologică.
Pentru mii de tineri americani, în principal studenți, aceste mișcări păreau exotice, noi și incitante. Pentru părinții lor, păreau periculoase, sinistre și de neînțeles. De ce ar abandona universitatea pentru a se implica cu normă întreagă într-un grup controversat? Unii psihologi și avocați au dat un răspuns. Alegerea acelor tineri, au spus ei, nu a fost liberă, indiferent de ceea ce le-au spus părinților lor. Ei fuseseră „spălați pe creier” de „secte”.
Ce puteau face părinții? Curând, a devenit clar că sistemul juridic american se va opune propunerilor de legi împotriva „sectelor” și proceselor bazate pe teoriile dubioase ale „spălării creierului”. Deprogramarea a fost, de asemenea, declarată ilegală. Astfel, mișcarea americană antisecte s-a mutat de pe rolul instanțelor judecătorești în instanța opiniei publice, aceasta reușind să convingă sute de jurnaliști că știrile despre „secte” malefice care le „spălă creierul” adepților erau incitante și urmau să se vândă bine.
Recent, televiziunea prin cablu s-a evidențiat drept formatul media cel mai interesat de o alianță cu antisectarii, deoarece piața sa este extrem de competitivă și are nevoie de scandaluri pentru a vinde. În special, Netflix s-a specializat în producerea de seriale înfiorătoare despre „secte” și păcatele acestora.
În centrul acestei versiuni a mișcării antisecte se află o idee individualistă de libertate. Cedarea unei părți substanțiale a libertății noastre unei organizații sau unor lideri religioși, nu este considerată o alegere admisibilă. Este denunțată drept „alegere dependentă” de care „sectarii” trebuie „eliberați”, indiferent dacă vor sau nu. Modelul american vrea să-i protejeze pe „sectari” de ei înșiși.
China
China se laudă că are cea mai mare mișcare antisecte din lume. Într-adevăr, Asociația Antisecte din China are organizații locale și reprezentanți în fiecare zonă a țării, inclusiv în sate îndepărtate, și milioane de membri. Cu toate acestea, nu este cu adevărat un grup voluntar sau privat. Este o ramură a PCC, Partidul Comunist Chinez, organizată și controlată direct de birocrații de partid.
Termenul „sectă” din denumirea oficială în engleză „Asociația Antisecte din China” reprezintă traducerea expresiei chinezești „xie jiao”. De fapt, „xie jiao” este o expresie din Evul Mediu folosită în Imperiul Chinez pentru a indica mișcările religioase „heterodoxe”. Termenul „heterodoxe” a avut întotdeauna o semnificație politică, desemnând o organizație ce nu susține statul și conducerea sa, aceasta din urmă fiind întrupată de împărat în secolele trecute și de Xi Jinping în prezent.
Prin urmare, modelul chinez, deși împrumută din retorica occidentală antisecte, nu îi protejează pe indivizi de ei înșiși, ci statul, de „secte” sau de „xie jiao”. Dacă activezi într-o mișcare listată drept „xie jiao” în China, mergi la închisoare. În timp ce asociația antisecte organizează campanii masive de propagandă, principalul instrument pe care se bazează în cele din urmă China pentru a eradica „sectele” nu este propaganda, ci poliția; de fapt, o poliție specializată anti-xie-jiao, cu peste 6.000 de agenți.
Rusia
Modelul rusesc de mișcare antisecte are în comun cu omologul chinez utilizarea poliției pentru reprimarea „sectelor”, însă cu o diferență importantă. Liderii Asociației Antisecte din China sunt atei. Liderii mișcării antisecte rusești sunt preoți ortodocși sau laici angajați și plătiți de Biserica Ortodoxă Rusă.
„Sectele” sunt percheziționate de poliție, declarate „extremiste” și „lichidate” de instanțele de judecată, care joacă un rol-cheie în lupta antisecte din Rusia. Asta au pățit Martorii lui Iehova în 2017, proprietățile lor fiind confiscate. În timp ce această din urmă măsură poate ascunde transferul de proprietăți imobiliare valoroase de la „secte” la oligarhii cu relații guvernamentale sau chiar la rude ale liderilor de vârf, legile protejează monopolul religios al Bisericii Ortodoxe Ruse, care la rândul său trăiește într-o relație de simbioză cu regimul Putin.
Franța
În acest an, 2024, Franța a înrăutățit legea proastă din 2001 împotriva „sectelor”, făcând din „supunerea psihologică” presupus practicată de „secte” o infracțiune pedepsită cu condamnări grele la închisoare. Noua lege întărește și rolul MIVILUDES, agenția guvernamentală al cărei mandat este de a combate „derivele sectare” și care acționează totodată drept bancomat ce distribuie banii contribuabililor către organizații private antisecte.
Urmată la o scară mai mică de Belgia, Franța este una dintre puținele țări care folosește ca armă principală împotriva „sectelor” o agenție guvernamentală specializată. Ceea ce Franța vrea să protejeze este clar indicat de o altă lege adoptată în 2021 împotriva „separatismului”. Deși legea vizează în primul rând islamul, guvernul a explicat că ea oferă în același timp un cadru pentru a lupta împotriva „sectelor”. După cum indică numele său final, legea vrea să protejeze „valorile republicane” împotriva celor care le-ar nega, cel puțin implicit, prin aderarea la o organizație „separatistă”, adică una care trăiește „separat” de majoritate și are valori diferite. Acest lucru este considerat intolerabil în Franța.
Japonia
În 2022, fostul prim-ministru japonez Shinzo Abe a fost asasinat de un bărbat care avea o ranchiună personală împotriva Bisericii Unificării (numită în prezent Federația Familiei pentru Pace și Unificare Mondială), cu care Abe a cooperat de-a lungul anilor. Mama asasinului, membră a Bisericii Unificării, a dat faliment în 2002, în aparență din cauza donațiilor sale excesive către mișcare. Asasinatul a fost urmat de o campanie împotriva „sectelor”, ce a vizat atât Federația Familiei, pe care guvernul încearcă acum să o dizolve, cât și pe Martorii lui Iehova, care nu au avut nimic de-a face cu asasinarea lui Abe, dar sunt o țintă tipică a campaniilor antisecte.
După cum a scos în evidență recent o declarație a patru raportori speciali ai Națiunilor Unite pentru drepturile omului pe această temă, formulată în termeni neobișnuit de fermi, având în vedere că critică o țară democratică, campania împotriva Martorilor lui Iehova și a Bisericii Unificării dezvăluie reticența societății și politicii japoneze de a accepta pe deplin standardele internaționale ale libertății religioase sau de credință. În Japonia, noțiunea de libertate religioasă a fost impusă ca parte a Constituției și a legilor de către experții în drept care au sosit împreună cu generalul american Douglas McArthur după cel de-al Doilea Război Mondial. În pofida acestor legi, ideea că religia ar trebui să se conformeze moravurilor sociale predominante și că cei ce trăiesc diferit de majoritate amenință valoarea extrem de importantă a armoniei sociale este în continuare foarte rezistentă în Japonia. De fiecare dată când un incident dezvăluie că ceva legat de religie poate perturba armonia socială, așa cum s-a întâmplat cu atacurile teroriste cu gaz sarin ale noii mișcări religioase Aum Shinrikyo în 1995 sau cu asasinarea lui Abe în 2022, sunt introduse măsuri draconice pentru expulzarea din societate a entităților percepute ca organisme religioase „străine” ce amenință stabilitatea.
Argentina
Din câte știu, în Argentina există de decenii o mișcare antisecte, dar aceasta a rămas relativ modestă și fără multă influență. Mișcarea a suferit o înfrângere crucială când prima cauză în instanță împotriva Școlii de Yoga din Buenos Aires s-a prăbușit în 2000. Totuși, mai recent, Argentina a apărut ca un laborator în care se testează o nouă strategie. „Sectele” sunt atacate prin utilizarea legilor împotriva traficului de persoane. Se susține că, așa cum prostituatele și sclavii imigranți sunt victime ale traficului de persoane, la fel sunt și „sectanții”, chiar dacă ei nu își dau seama de asta. Faptul că „victimele” neagă că sunt victime este astfel considerat irelevant. Pe baza acestor teorii, Școala de Yoga din Buenos Aires a fost percheziționată din nou în 2022.
Deși în unele cauze privind traficul de persoane ce aveau conexiuni cu religia instanțele au decis împotriva procurorilor, modelul este testat în Argentina cu un sprijin puternic al mișcărilor antisecte internaționale. Acestea au introdus pe rolul instanțelor din câteva țări cauze în care susțin că toți „sectanții” sunt „traficați”, inclusiv în Statele Unite și Marea Britanie, și sunt foarte interesate de rezultatul cauzei privind Școala de Yoga din Buenos Aires.
Rosita Šorytė was born on September 2, 1965 in Lithuania. In 1988, she graduated from the University of Vilnius in French Language and Literature. In 1994, she got her diploma in international relations from the Institut International d’Administration Publique in Paris.
In 1992, Rosita Šorytė joined the Ministry of Foreign Affairs of Lithuania. She has been posted to the Permanent Mission of Lithuania to UNESCO (Paris, 1994-1996), to the Permanent Mission of Lithuania to the Council of Europe (Strasbourg, 1996-1998), and was Minister Counselor at the Permanent Mission of Lithuania to the United Nations in 2014-2017, where she had already worked in 2003-2006. In 2011, she worked as the representative of the Lithuanian Chairmanship of the OSCE (Organization for Security and Cooperation in Europe) at the Office for Democratic Institutions and Human Rights (Warsaw). In 2013, she chaired the European Union Working Group on Humanitarian Aid on behalf of the Lithuanian pro tempore presidency of the European Union. As a diplomat, she specialized in disarmament, humanitarian aid and peacekeeping issues, with a special interest in the Middle East and religious persecution and discrimination in the area. She also served in elections observation missions in Bosnia and Herzegovina, Georgia, Belarus, Burundi, and Senegal.
Her personal interests, outside of international relations and humanitarian aid, include spirituality, world religions, and art. She takes a special interest in refugees escaping their countries due to religious persecution and is co-founder and President of ORLIR, the International Observatory of Religious Liberty of Refugees. She is the author, inter alia, of “Religious Persecution, Refugees, and Right of Asylum,” The Journal of CESNUR, 2(1), 2018, 78–99.
Languages (fluent): Lithuanian, English, French, Russian.
